 |
|
 |
|
Ce fel de vremuri traim?
Traim ultimele zile care ne mai despart de intrarea, sau mai bine zis de reintrarea noastra ca tara in Europa.
Zic „reintrarea“ pentru ca, daca depanam putin istoria, noi am intrat in „Europa“ de pe la anul 102, in urma razboaielor daco-romane. Apoi, ca parte a Imperiului Austro-Ungar, prin Transilvania, apoi ca Regat al Romaniei Mari, recunoscut ca „granarul Europei“.
In fata acestor probleme, se pare ca ne-am impar-tit in doua categorii, asa-numitii „euro-optimisti“, si de cealalta parte „euro-scepticii“.
Unii dintre noi asteapta de la aceasta Integrare Europeana salvarea noastra, eliminarea coruptiei, a saraciei si a altor rele sociale cu care ne confruntam in ultimii ani. Altii sunt pesimisti, nu vad nimic bun in acest lucru, privesc acest eveniment ca pe un pericol national, cu riscul de a ne distruge valorile noastre traditionale. Altii sunt inca nostalgici dupa anii „Epocii de Aur“.
Multa vreme, eu am fost un „euro-sceptic“. Insa in ultima perioada, reflectand asupra pasajelor din Biblie referitoare la revenirea lui Iesus, am realizat ca readucerea Europei in granitele aproximative ale Imperiului Roman de pe vremea Mantuitorului este un pas foarte important ce pregateste revenirea Lui in glorie.
Exista mai multe profetii referitoare la aceste evenimente, aproape incredibile cu cateva decenii in urma, pe care noi le traim acum. Nu le voi relata aici. Amintesc doar de „uriasul cu picioare de lut“ din Cartea lui Daniel (Daniel 2:31-45).
Ce atitudine trebuie sa avem noi, ca si crestini, in fata acestor evenimente ce se deruleaza cu atata repeziciune sub ochii nostri?
Domnul Iesus ne-a anuntat in mai multe randuri, spunandu-ne: „Vegheati si rugati-va“. De asemenea, referitor la ziua si ceasul cand va reveni, El a spus: „Nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal“ (Matei 24:36). Dar, descriind unele „simptome“ ale vremii, El a zis: „Cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi“ (Matei 24:33).
Iata deci ca profetiile se implinesc si prin aceste evenimente pe care le traim.
Inchei cu indemnul lui Petru: „Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea“ (2.Petru 3:11-13).
Valentin Samuel Bosneac