Confesiuni

Buna cititori,

Numele meu este Gemma Leadley si am 20 de ani. Anul acesta, din luna ianuarie pana în iulie am petrecut o parte din anul meu liber în Romania. Am decis acest lucru dupa ce corul Fundatiei Humanitas Pro Deo a venit la biserica mea locala din Swindon, Anglia unde a cantat. M-am hotarat atunci sa iau legatura cu Debbie si Tim Pearson pentru a afla mai multe despre activitatea fundatiei. Dupa cateva luni de corespondenta am decis ca Otelu Rosu, Romania era locul în care eu, dar mai important, Dumnezeu dorea ca sa fiu: Proverbe 16:9 „Inima omului se gandeste pe ce cale sa mearga, dar Domnul îi îndreapta pasii.”

Trebuie sa recunosc, sincera fiind, ca cele 6 luni petrecute în Romania nu au fost usoare. Mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu vremea rece de acolo si distanta fata de cei dragi. Totusi pot spune ca dupa perioada de acomodare am reusit sa ma bucur de timpul petrecut acolo, lucrand cu bebelasii si copiii.

Am locuit împreuna cu unul dintre asistentii sociali ai fundatiei, Adriana. Ea a fost minunata si am cladit o realtie frumoasa de pritenie. Au fost însa si alte persoane care mi-au oferit o primire calduroasa si m-au ajutat sa profit din plin de timpul petrecut aici. Astfel am putut vizita diferite proiecte pe care fundatia le are în Romania. Toti cei de acolo, doamnele cu care am lucrat la Cristian mi-au aratat o credinta adanca, dedicare si dragoste cum nu am mai întalnit.

Majoritatea timpului l-am petrecut la centrul Cristian. A fost obositor dar foarte recompensant în acelasi timp. Doamnele lucreaza acolo neobosite pentru a oferi copiilor un loc curat si dragostea unei familii. Ele m-au ajutat mult si au fost rabdatoare cu mine deoarece, datorita barierei de comunicare, mi-a fost mai greu la început. Curand însa am început sa înteleg cuvinte si expresii uzuale, care mi-au fost folositoare.

M-am bucurat mult sa lucrez cu bebelusii. În timpul petrecut acolo, gemenii Ana-Maria si Robert au fost luati în plasament de catre un asistent maternal profesionist. Am vazut efortul pe care îl fac cei de aici în vedera gasirii unei familie si a unui camin, într-un timp cat mai scurt, pentru acesti copii. Este mult mai bine pentru ei sa aiba o mama si un tata decat sa locuiasca într-un centru.
Am încercat sa fiu de ajutor, implicandu-ma în toate activitatile centrului: schimbatul scutecelor, hranitul copiilor, curatenia, pregatirea mancarii. A fost un timp educativ pentru mine dar si o adevarata bucurie.

De asemenea am ajutat, în repetate randuri la centrul de zi din Otelu Rosu, unde se serveste masa de pranz copiilor proveniti din familii sarace. Este o responsabilitate mare si cei care lucreaza acolo fac un lucru minunat pentru acesti copii

Am vizitat si alte proiecte ale Fundatiei Humanitas Pro Deo. Centrul din Petrila m-a impresionat în mod deosebit. Este un proiect minunat care s-a concretizat prin credinta si rugaciune. Prin diferitele activitati ale centrului se ajunge la o comunitate larga cu vestea buna ca lor le pasa si mai mult decat atat, lui Dumnezeu îi pasa de ei.

De asemenea am vizitat un proiect care este înfratit cu biserica din care fac parte, în Oradea, nordul Romaniei. A fost bine sa pot ajuta în cadrul acestui proiect, numit CASA si care îngrijeste copiii cu dizabilitati ajutandu-i sa-si îmbunatateasca îndemanarea în diferite domenii; de asemenea în cadrul acestui proiect se organizeaza tabere pentru cei dezavantajati, iar mamele singure sunt ajutate sa-si îngrijeasca copiii.

Amintirea timpului petrecut în Romania este una de caldura si dragoste, unde iubirea lui Dumnezeu a fost aratata tuturor oamenilor, tineri si batrani, prin acte practice de bunatate si generozitate. Îmi doresc sa vizitez si sa ma reîntalnesc cu prietenii si copiii de acolo. Pana atunci însa ceea ce pot sa fac este sa ma rog ca lucrarea lui Dumnezeu sa continue si sa creasca în Otelu Rosu si în toata Romania.

Gemma Leadley