Salutari din Franta!

Pentru fiecare copil, vacanta înseamna bucurie, zâmbet si... calatorie. Iar când aceasta din urma se refera la un drum în strainatate, bucuria este cu atât mai mare.

În perioada 20 iulie - 6 august, un grup de copii si tineri din cadrul fundatiei noastre a fost invitat la o tabara organizata în Franta, la Chamaloc. Invitatia a venit din partea organizatiilor ACVE Chamaloc si Joie et Foi. Astfel, plini de entuziasm, copiii si tinerii au pornit în lungul drum spre Franta. Niciodata nu au calatorit atât de mult. Curiozitatea lor îi provoca sa ne puna tot felul de întrebari. Cu toate aceastea, comportamentul lor a fost unul deosebit de frumos.

Era dimineata când am intrat în tara de destinatie. Primul oras: Strassbourg. Uimirea este pe fata tuturor: ce frumos este! Uitasera, parca, si de oboseala si de frumusetile admirate în Austria si Germania iar Franta parea locul cel mai de admirat din tot universul. În cele câteva ore cât am strabatut aceasta tara pâna în sud, nerabdarea îsi cerea tributul dar, în acelasi timp, copiii marturiseau ca nimic nu poate întrece aceasta tara: „Mi-ar place sa locuiesc aici, dar nu înteleg nimic” mi-a spus Mihaela, cea mai mica dintre turisti.

Calatoria înca nu s-a sfârsit aici. În autogara din Lyon am fost asteptati de gazdele noastre si am pornit spre destinatia finala, Chamaloc.

Bucuria noastra a fost si mai mare atunci când am vazut tabara si i-am cunoscut pe cei cu care aveam sa petrecem doua saptamâni de atunci înainte. Oboseala disparuse complet dupa câteva ore de odihna. Apoi totul a revenit la normal. Aveam impresia ca ne cunoastem de-o viata. Pentru copii, bariera în comunicare impusa de limbaj a fost înlaturata pe loc. Au ajuns sa comunice foarte bine între ei si chiar si cu adultii francezi, astfel încât, de multe ori, copiii nostri au fost cei care i-au învatat pe francezi cuvinte în limba româna.

Tematica taberei a fost foarte interesanta pentru noi toti: Autarcia este tara în care învatam sa ne descurcam singuri, folosindu-ne de întreaga creatie a lui Dumnezeu. Copiii au fost împartiti pe grupe de vârsta, fiecare având câte un nume: crescatorii de animale, cultivatorii si artizanii. Activitatile la grupe au fost bine organizate, astfel încât au acoperit nevoile de cunoastere dar si cele de relaxare ale copiilor: învatatura biblica, cântece, pictura, lucru manual, excursii si multe activitati sportive, dintre care cea mai iubita a fost înotul la piscina.

Întrucât gazdele noastre au dorit sa cunoasca mai mult despre România, în fiecare zi a fost dedicat un timp special pentru ascultarea unei povestiri adevarate despre Genovieva, fata din România care a devenit crestina. Cântecele în limba româna s-au împletit perfect cu subiectul povestirii.

Cel mai interesant moment al taberei a fost excursia în munti. Versantul Vercors a fost explorat de micii turisti timp de trei zile. Acolo, în salbaticie, am uitat de civilizatie si de standarde, de aglomeratia urbana si de poluare si am admirat frumusetea naturala. Dormitul în corturi, pescuitul pastravilor, admirarea cailor salbatici, au fost o experienta unica pentru multi.

În una din zile, am avut program pentru cumparaturi. Prietenii nostri francezi s-au gândit sa ne faca o surpriza placuta si ne-au ajutat în alegerea unor amintiri despre aceasta tara pe care sa le ducem cu noi, în România. Aprecierea noastra se îndreapta si spre copiii români, care au stiut sa aleaga suveniruri deosebite pentru frati, prieteni sau parinti.

Bucataria franceza ne-a oferit o gama variata de meniuri. Daca unele feluri de mâncare aveau gustul celor de acasa, unele erau total diferite, astfel ca provocarea a fost foarte mare pentru copii. Concluzia finala a fost ca toata mâncarea franceza este delicioasa, mai ales atunci când se pune si putina dragoste.

Din pacate, timpul trece asa de repede, mai ales atunci când momentele petrecute sunt frumoase! Seara festiva a fost un prilej de multumiri reciproce si de reînnoire a legaturilor de prietenie deja existente.

Odata cu plecarea copiilor francezi spre casele lor, am avut ocazia sa cunoastem si pe unii din parintii acestora. Dupa plecarea lor, tabara era parca pustie. Priveam în urma si ne aduceam aminte cu placere de tot ce a fost în cele doua saptamâni. Nostalgia ne cuprindea pe toti, dar a existat si un moment de bucurie când ne gândeam la casa noastra si la cei dragi noua.

Întoarcerea spre România a fost parca mai usoara. Toti copiii povesteau despre tabara, despre amintirile pe care le au de la prietenii lor si se gândeau cu bucurie la momentele de revedere cu cei dragi.

Multumim lui Dumnezeu pentru purtarea de grija fata de noi! Multumim prietenilor francezi care ne-au invitat sa petrecem un timp frumos alaturi de ei! Întotdeauna ne vom aminti cu placere de ei si de Chamaloc.

D.R.B