Viata-darul lui Dumnezeu

Caci la Tine este izvorul vietii; prin lumina Ta vedem lumina

Psalmul 36:9

De multe ori ne întrebam ce este viata pe pamantul acesta si de unde vine ea. Oamenii de stiinta spun ca este o stare de fapt. Biblia spune însa ca viata vine din Dumnezeu: “ Duhul lui Dumnezeu m-a facut si suflarea Celui Atotputernic îmi da viata” (Iov 33:4). Viata omului este împrumutata dupa placerea lui Dumnezeu, este trecatoare, dependenta de Dumnezeu si la dispozitia Lui. Omul nu poate prelungi viata sufletului sau si nici nu o poate distruge.

Acum doi ani si jumatate, o noua “viata” a fost lasata pe pamant de Dumnezeu - Adriana.
Înca de la nastere, familia naturala nu a dorit-o pe Adriana si nici pe fratele ei geaman, Ionut. Din accesta cauza, copiii au ramas în spital, ca apoi sa ajunga în sistemul de protectie.

La nastere Adriana a fost diagnosticata ca avand malformatie congenitala de cord complexa si alte complicatii din aceasta cauza: hipertensiune pulmonara, distrofie gr.III. Personalul medical de specialitate nu i-a dat sanse prea multe de viata, spunand ca e posibil sa nu traiasca pana la varsta de un an. Datorita diagnosticului stabilit, fetita a avut parte de o spitalizare prelungita, ea ajungand în centru abia dupa ce a împlinit un anisor. Primul an din viata pentru Adriana a însemnat: investigatii medicale, tratamente medicamentoase, transferul de la o sectie la alta; toate persoanele cu care venea în contact erau cadre medicale. Starea ei de sanatate îi facea pe cei care o îngrijeau sa fie sceptici cu privire la sansele de supravietuire. Dar parca în ciuda tuturor lucrurilor si conceptiilor omenesti, ea a ramas în viata.

În luna în care a împlinit un an Adriana a fost externata si a ajuns în sfarsit “acasa”, adica la Centrul de primire minori în regim de urgenta „Cristian” (Otelu-Rosu) al Fundatiei Humanitas Pro Deo. Pe atunci era un copil suferind; acest lucru se putea observa pe fata ei, prin mimica si gesturile ei; desi avea un an, arata ca un copil de 2-3 luni. Au mai urmat apoi si alte internari în spitate, investigatii medicale, tratamente medicamentoase zilnice. A fost învestigata la mai multe clinici de cardiologie din tara si chiar s-au facut demersuri pentru o posibila interventie chirurgicala, lucru care nu este posibil din cauza dezvoltarii ei fizice precare si a retardului psihomotor sever. Medicii de specialitate nu au garantat succesul unei astfel de interventii chirurgicale si au ajuns la concluzia ca va trai atatea zile cat îi va îngadui Dumnezeu.

Odata cu trecerea timpului, evolutia Adrianei a fost tot mai buna: fata a început sa i se lumineze, a crescut, a luat în greutate, a început sa gangureasca, sa se miste prin camera si sa aibe o vointa puternica pentru viata. Deprinderile senzo-motorii sunt tot mai evidente.

Acum, Adriana, are doi ani si jumatate. Este o fetita vioaie, uneori exagerat de vioaie - chiar agitata. Spune cateva cuvinte: mama, tata, baba, papa etc, dar limbajul non-verbal este mai proeminent; imita gesturile celor din jur. Paseste daca este sustinuta si chiar poate sa-si tina echilibrul singura pentru cateva momente. Exploreaza cu usurinta mediul înconjurator, îi plac jucariile si sa se joace cu ceilalti copii.

Adrianei i s-a oferit multa atentie si o îngrijire deosebita în centru; a fost si este iubita mult de personalul de aici. Ea este un copil care are mare nevoie de dragoste si de aceea încearca sa atraga întreaga atentie a unei persoane care îi este în apropiere. Prin harul lui Dumnezeu, ea va avea parte de o familie substitut. Dragostea unui camin va fi un bun stimulent pentru cresterea si dezvoltarea ei fizico-psiho-motorie.

Citind acest articol, veti spune, poate, ca pentru Adriana viata a fost prea dura sau ca asa îi e soarta. Vreau sa-ti spun, drag cititor, ca totul este în controlul lui Dumnezeu. Daca la începutul acestei “vieti” nu se întrezarea un viitor prea îndelungat, putem vedea acum, dupa doi ani si jumatate, ca viata este din Dumnezeu si la latitudinea Sa. Dumnezeu da suflare si omul traieste: “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului si i-a suflat în nari sulfare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” (geneza 2:7), iar daca Dumnezeu îsi ia înapoi duhul si suflarea, totul piere „..... daca si-ar lua înapoi duhul si suflarea, tot ce este carne ar pieri deodata si omul s-ar întoarce în tarana” (Iov 34:14.15).

Adriana Popita, asistent social