Cum pot intra in sarbatoarea Domnului?

Placerea lor cea mai mare este sa întinda mese
Dimitrie Cantemir Descriptio Moldaviae (1714)

Sarbatorile în Israel erau acele expresii evidente ale relatiei dintre Dumnezeu si copiii Lui, acele pietre de aducere aminte care „rupeau” peisajul monoton uneori al anului calendaristic. De asemenea erau „Sarbatorile Domnului” nu ale poporului, cu alte cuvinte spre Dumnezeu si minunile Lui vesnice era focalizata toata atentia nu spre om si sfortarile lui vremelnice. (Teism vs Umanism).

În sistemul Iudaic al sarbatorii era o ordine clara, nimic nu era improvizat. Cartea Levitic poate fi împartita în trei mari sectiuni iar succesiunea lor nu este una aleatorie ci dimpotriva, logica.
- Jertfe cap 1-10
- Curatiri cap 11-22
si doar apoi
- Sarbatori cap 23-27

Este cat se poate de evident modul în care Dumnezeu doreste sa ne apropiem de Sarbatoare, adevar ilustrat si prin modul în care erau dispuse elementele care tineau de slujba de la Cortul Întalnirii. Pentru a intra în prezenta lui Dumnezeu, în Sarbatoare, trebuia sa treci pe la Altar, Ligheanul de Arama si doar apoi în Fata Domnului. Aceasta pregatire prealabila nu era una circumstantiala, de moment, ci tinea de paradigma închinarii în Israel, Jertfa Zilnica fiind un preambul obligatoriu oricarei Sarbatori.
În Isaia cap 1: 1-15 ne este prezentat un diagnostic sumbru (1-9) si apoi un rechizitoriu dur (10-15) pentru poporul Israel din vremea lui Isaia. Viata lor si sarbatorile lor au ajuns o povara chiar si pentru Dumnezeu.

Dumnezeul care este Dragoste spune prin profet : „nu-mi place” v.11, „nu mai aduceti” , „Mi-e scarba”, „nu vreau” v.13, „urasc”, v.14, „Îmi intorc ochii de la voi”, „n-ascult” v.15

Dumnezeul Omnipotent spune prin profet: „sunt satul” v.11, „nu pot” v.13, „au ajuns o povara, nu le mai pot suferi” v.14.

Unde este rezolvarea?
Dumnezeul nostru nu este un procuror insensibil care rosteste un verdict. El prezinta solutia sub forma unor imperative Isaia 1.16-17:
- Spalati-va Intrarea în Sarbatoare este a celor care „si-au spalat hainele si le-au albit în sangele Mielului”Ap. 7:14
- Curatiti-va Fiti limpezi. „Sa ne curatim de orice întinaciune a carnii si a duhului” 2Cor. 7:1
- Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut Dupa curatirea interioara trebuie sa urmeze cea exterioara, a faptelor zilnice.
- Încetati sa mai faceti raul Se pare ca facerea raului a devenit mod de viata, fiind o actiune repetata, premeditata.
- Învatati-va sa faceti binele Facerea binelui a fost uitata, devenind stangaci, nestiutori atunci cand raul trebuie anihilat prin existenta binelui.

Aceasta purificare a vietii poate avea loc doar prin întoarcerea poporului, individului, spre Dumnezeu, parasirea pacatului si împlinirea Cuvantului în activitatile zilnice. Nu este un demers de moment ci trebuie sa fie modul de existenta; nu la întamplare exista o jertfa zilnica în Vechiul Legamant iar acum îl avem pe Marele Preot, Domnul nostru Isus.
Trebuie sa ne marturisim pacatele si sa le parasim traind în prezenta Mielului în fiecare zi (I Ioan 1:7-9, Evrei 10 19:22). Doar în conditiile acestea pot intra în Sarbatoarea Domnului.
David îsi marturiseste pacatul, Psalmul 51:1-12. Este primul demers si doar apoi începe lucrarea, sarbatoarea pentru el (Psalmul 51:13-19).

În anul 1588, un genovez în drum spre Constantinopol traverseaza Tara Romaneasca si Transilvania. El scrie despre noi ca popor „n-are cine sa-i învete cum sa traiasca crestineste, ei nu socot drept pacat multe lucruri grave sau se prefac si considera ca nu le stiu. În schimb sunt foarte grijulii cu posturile mici si mari astfel ca s-ar lasa mai bine sa moara decat sa calce o zi de post, chiar daca ar fi siliti la acest lucru si de foame si de boli necrutatoare.”2
Paul Beke, preot catolic în Iasi scria în anul 1644, „Romanii si ungurii si unii sasi se arata mai degraba a fi barbari decat crestini si ca si cum s-ar deosebi de tatari prin limba si religie…Cum s-a ivit o sarbatoare, alearga împreuna la crasma.”3

Au trecut secole de la aceste afirmatii care defineau modul nostru de a tine sarbatorile crestine. Din nefericire situatia în mare este aceeasi: idolatrie, ignoranta, obscurantism, traditii irelevante care mai degraba tin de Evul Mediu decat de societatea postmoderna.
Dumnezeu doreste sa-L sarbatorim dar în termenii Lui.
Provocarea pentru noi, pentru adunarile din care facem parte este de a ne raporta altfel la Sarbatoare decat am facut-o în trecut. Sa ne purificam viata înaintea Domnului si doar apoi, cu pasul tremurand sa încercam sa intram în Sarbatoarea Domnului. Daca va avea loc acest demers cu siguranta vom renunta la festivism, programe galagioase, activitati sterile si nelegiuirea nu va mai fi unita cu sarbatoarea. (Isaia 1:13)
Doamne, ai mila de noi, ai mila te rugam de poporul nostru.

Daniel Barnut